Limba ebraica este o limba semitică cu puternice influenţe europene datorate evoluţiei sale spectaculoase de la sfârşitul secolului al XIX-lea, când a renăscut ca limbă a Israelului modern. Din dorinţa de a conserva caracterul semitic al limbii au fost susţinute tendinţele de pronunţie asemǎnǎtoare arabei, vocalizarea biblicǎ (pǎstratǎ de-a lungul timpului de unele din cele mai importante comunitǎţi evreieşti din diaspora), precum şi elementele formale (rǎdǎcini, prefixe, sufixe, sintaxa, tipuri de propoziţie). Structura noţionalǎ a limbii este însǎ europeanǎ: de exemplu, derivatele cuvântului tahana (staţie) – obţinute de la vechea rǎdǎcina hana (a se opri) sunt: tahanat şidur (radio station - post de radio), tahanat klita (radio receiving station - staţie de emisie-recepţie), tahanat miştara (police station - secţie de poliţie), tahanat delek (gas station - benzinǎrie), tahanat şerut (service station - staţie de taxi), tahanat ezra rişona (first aid station - post de prim-ajutor). Asemǎnator, cuvântul şerut (în ebraicǎ biblicǎ, serviciu la templu): şerut medina (state service - serviciu public), şerut tahbura (public transportation service - transportul public), şerut şidur (broadcasting organization - consiliul audio-vizualului), şerut mehonot kvisa (washing machine service). Aşadar, ebraica calchiazǎ limbile vestice (engleza, germana, franceza, italiana). Ebraica clasicǎ constituie baza ebraicei contemporane, dar revitalizarea ebraicei a fost în primul rând un proces de occidentalizare a limbii, care s-a petrecut în mai multe etape, în funcţie de valurile de emigranţi care au format straturile timpurii de colonişti în Palestina. Primele straturi de conceptualizare poartǎ amprenta est-europeanǎ, urmeazǎ apoi germanismele, şi mai târziu, anglicismele. Limba idiş a avut o puternicǎ influenţǎ slavǎ, şi a servit ca mediator pentru ebraicǎ. De exemplu, inexistenţa formelor de prezent ale verbului a fi în ebraica modernǎ se datoreazǎ influenţei ruseşti. Prezenţa formei verbale impersonale se datoreazǎ francezului on şi germanului man. Prezenţa adjectivelor compuse (bilunar, preistoric, nord-american) reprezintǎ tot o influenţǎ vesticǎ, adjectivele compuse fiind o caracteristicǎ de bazǎ a limbilor neolatine. Evoluţia limbii ebraice moderne face ca scrierile în ebraica din anii 1920-1930 sǎ fie traduse pentru a fi înţelese de cititorii israelieni de astǎzi, care vorbesc o limbǎ mult mai apropiatǎ prin morfologie şi sintaxǎ de structura ebraicei clasice.